Dacă m-aş naşte de trei ori, tot preot m-aş face“
Pr.Stelian Ştiuler- Tatal preotului Cristian-Vasile
P.C.Pr.Stelian Ştiuler s-a născut în toamna anului 1939, la 24 septembrie, în satul Grămeşti, jud. Suceava, ca fiu al cântăreţului bisericesc Dumitru şi al Varvarei Ştiuler. Tatăl, având şcoala de cântăreţi terminată la Cernăuţi, a influenţat foarte mult cursul vieţii viitorului preot, Stelian.
- De mic, tatăl mi-a inspirat dorinţa de a fi slujitor în via Domnului – spune părintele Ştiuler. Mă lua cu el la strană, cântam. Mi-a insuflat dragostea că e frumos să fii un slujitor al lui Dumnezeu. Naşul tatălui era Aurelian Tăutu, protopop de Cernăuţi, din vestitul neam al Tăutenilor.
În toamna anului 1954, adolescentul Stelian termină primele şapte clase şi se înscrie la Seminarul de la Neamţ pe care îl urmează până în anul 1959. În 1959 dă admitere la Institutul Teologic din Bucureşti.
Erau vremuri tulburi. Autorităţile vremii puneau mari piedici preoţilor şi preoţiei. În primul şi al doilea an, studentul Stelian Ştiuler n-a avut probleme. Dar apoi au început să ceară date despre familie. Tatăl fiind trecut la „chiaburi” i s-a cerut să aducă numaidecât cerere de intrare la „colectiv”. Părinţii n-au cedat, fapt care l-a obligat pe tânărul student să-şi întrerupă studiile de teologie. Îşi aminteşte şi acum de acea perioadă cu glasul frânt de emoţie.
A terminat liceul – la „Mihai Eminescu” în Botoşani, s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj unde a urmat 1 an. Apoi, intervenind căsătoria, a trebuit să întrerupă studiile. A lucrat în învăţământ 8 ani, soţia fiind directoare de şcoală la Gorbăneşti. A predat româna, istoria, muzica. Fiind şi director de cămin, a promovat, fără voia autorităţilor, ideile creştine fiind acuzat la un moment dat de „misticism”.
La îndemnul colegilor, se hotărăşte să reia studiile de teologie. În toamna anului 1969, I.P.S. Iustin Moisescu îi dă binecuvântarea de reluare a studiilor la Facultatea de Teologie, cu media 8,25, în anul III. Termină tot la zi anul III şi IV.
Din 1963, 5 mai, părintele Ştiuler se căsătorise cu d-ra Maria Hiliuţă din Bucecea, pe atunci studentă la filologie.
Din fructul dragostei s-au născut patru copii: Cristian (cel de-al doilea) este preot la Brehueşti; cel mare, Florin, a terminat Fizica nucleară şi este student în anul II la Teologie, la fără frecvenţă, reuşind primul; a întrerupt, pentru a-şi da definitivatul. Facultatea însă, o poate relua. Mai are o fată – Elena, născută în 1975, actualmente studentă şi pe Mihuţ Constantin, mezinul, elev în clasa a IX la Liceul de artă.
După absolvirea facultăţii, Pr. Ştiuler este numit preot paroh pe seama parohiei Leorda cu data de 1 iulie 1971, unde funcţionează şi în prezent, după 27 de ani. Pr. Ştiuler i s-a oferit, în ordinea mediilor, parohia Podoleni (Neamţ), considerată mult mai bună. Dar părinţii soţiei, fiind din Bucecea, alături, l-au sfătuit să ia Leorda.
Şi îndrumătorul pr. Ştiuler, un venerabil preot, Gheorghe Cojocaru, l-a sfătuit să ia Leorda.
La venire, parohia Leorda era, din toate punctele de vedere, „la pământ”.
Noul preot a trebuit să cumpere casă parohială. A pus lumină la toate bisericile – trei la număr, a împrejmuit terenul cu gard, a împrejmuit toate cele trei cimitire.
Parohia face parte dintre parohiile modeste, dar niciodată nu l-a speriat lucrul acesta. Pr. Ştiuler consideră că a adus-o la un nivel acceptabil, care să-i producă o satisfacţie. Au venit şi satisfacţiile din familie, fiind ajutaţi de părinţii soţiei pe care pr. Ştiuler îi respectă foarte mult; le spune „părinţi”, „tată” şi „mamă”, niciodată „socri”.
Rep. – Cum slujeaţi la trei biserici, părinte?
- Prin rotaţie, satisfăcând cerinţele credincioşilor, în limita posibilităţilor. Costineştii este departe şi trebuie să merg pe jos. Acum, din 240 de case, la Costineşti datorită vremurilor, cutremure, inundaţii, au mai rămas doar 58 de familii. În cătunul Belcea erau 40 de case în 1971 şi acum au mai rămas doar 5. S-a sfinţit locul pentru un aprinzător de lumânări.
- S-a impus la Leorda – spune părintele – la nivel de comună, o biserică, pentru că toate trei erau foarte vechi, din scândură. Am luat iniţiativa de construire. În timpul regimului comunist n-am reuşit; de altfel nici n-am fost ajutat. După Revoluţie am demarat lucrările; am primit binecuvântarea de construcţie şi, din temelie, am început o biserică nouă. În momentul de faţă este la lucrările de finalizare. Aşteptăm să fie sfinţită, după ce vom termina catapeteasma. Apoi vom trece la lucrările de pictură. Ajutor din partea statului s-a primit 2,7 milioane de lei, în ’94-’95, la o biserică evaluată la 1 miliard. Restul banilor s-au asigurat din donaţii. Se remarcă, în mod deosebit, între donatori familia Ivas şi Coşman, din Leorda. Am un consiliu parohial deosebit de înţelegător, subliniază în continuare pr. Ştiuler, şi un comitet de femei care m-a sprijinit şi mă sprijină în mod deosebit, la colectarea de fonduri. În fruntea comitetului de femei se află doamna preoteasă – care şi aici se dovedeşte un sprijin deosebit. După vecernie se fac şi repetiţiile la cor, pentru cântarea omofonă. De fiecare dată nu se pierde prilejul de a se îndemna ca şi femeile să facă ceva care să rămână.
Cum spunea Nicolae Iorga: „În viaţă dăinuie ceea ce facem pentru alţii” – comentează părintele Ştiuler. În ultimul timp Pr. Ştiuler a reuşit să-i mai dezveţe pe credincioşii din Leorda să facă din ziua de duminică o zi de târg – aşa cum erau obişnuiţi într-o vreme. El le-a vorbit de marea însemnătate a Sfintei Liturghii de a se săvârşi în sat, nu la televizor. Acum are deosebite satisfacţii.
Biserica se va sfinţi la primăvară şi cu aceasta se încheie un capitol deosebit din activitatea preotului paroh. Părintele remarcă în mod deosebit efortul depus de Sebastian Paraschivescu, dintre constructori – pe care-l numără între ctitori şi a proiectanţilor Botez şi Juravle.
Pr. Ştiuler ar dori ca şi cel de-al treilea băiat, Mihuţ Constantin să urmeze calea preoţiei.
- Dacă ar fi să daţi un sfat copiilor dumneavoastră care păşesc pe calea preoţiei ce le-aţi spune?
- M-aş folosi de cuvintele marelui ierarh şi învăţat Andrei Şaguna: „Dacă m-aş naşte de trei ori, tot preot m-aş face!”
RADU CĂJVĂNEANU
GAZETA CREŞTINĂ